Instinctul spune că gazonul se pregătește primăvara. În zona noastră e invers. Primăvara e scurtă și trece repede în căldură, așa că ce faci în aprilie are trei luni până la prima caniculă. Ce faci în septembrie are toamna, iarna și primăvara.

Gazonul care arată bine în august s-a pregătit, de cele mai multe ori, în septembrie anul trecut.

Toamna

Septembrie: lucrările mari

Pământul e încă cald de peste vară, nopțile se răcoresc și vin primele ploi. Sunt cele mai bune condiții din an pentru iarbă, așa că acum se fac lucrările care o obosesc, pentru că are timp să se refacă.

Aerarea. Pe solurile argiloase din zonă, pământul de sub gazon se tasează an de an, de la pași, de la mașina de tuns, de la udare. Aerarea face găuri în sol, ca apa și aerul să ajungă din nou la rădăcini. Merge cel mai bine cu un aerator cu carote, care scoate dopuri de pământ, nu doar înțeapă. Dopurile rămase pe gazon se sfărâmă singure în câteva săptămâni.

Scarificarea, doar unde e nevoie. La baza gazonului se strânge în timp un strat de fire moarte și mușchi, pâsla. Dacă e subțire, nu deranjează. Dacă e gros cât să simți un covor moale sub talpă, oprește apa și îngrășământul. Scarificatorul îl scoate. Gazonul arată rău o săptămână-două după, e normal.

Supraînsămânțarea. Pe zonele rărite peste vară se seamănă din nou, imediat după aerare sau scarificare, când sămânța are unde intra în pământ. Folosește același amestec ca la gazonul existent, ca să nu ai pete de altă culoare. Apoi udări scurte și dese, până răsare.

Fertilizarea de toamnă. Cu un îngrășământ de toamnă, care are mai mult potasiu și mai puțin azot decât cel de primăvară. Potasiul întărește iarba pentru iarnă. Azotul mult, dat târziu, împinge creștere nouă și moale, pe care o arde primul ger.

Octombrie–noiembrie: frunzele și ultimele tunderi

Frunzele. Se strâng la câteva zile, nu o dată la final. Sub un strat de frunze ude, iarba nu mai primește lumină, se îngălbenește și apar ciupercile. Pe straturile cu arbuști, în schimb, frunzele pot rămâne: sunt mulci gratuit.

Tunsul. Ritmul scade odată cu creșterea. Ultimele tunderi se fac puțin mai jos decât vara, dar fără să razi gazonul: iarba intră în iarnă cu fir de înălțime medie, nu tuns ca un teren de golf.

Irigațiile. Udarea se oprește, iar sistemul se golește înainte de primul îngheț. Apa rămasă în țevi îngheață și sparge, de obicei, exact fitingul pe care nu-l găsești fără să sapi. Mai multe despre udare, pe tot anul, sunt în Când și cât se udă gazonul.

Iarna

Nimic de făcut, cu o singură regulă: nu călca pe gazonul înghețat sau cu brumă. Firele înghețate se rup, iar urmele rămân galbene până în aprilie.

Primăvara

Martie: răbdare

Prima greșeală de primăvară e graba. Pe pământul argilos, orice lucrare făcută cât solul e încă ud îl compactează pentru tot anul. Așteaptă până se zvântă: când calci și nu mai rămâne urmă umedă, poți începe.

Apoi, o greblare ușoară, care scoate firele moarte și frunzele rămase de peste iarnă și lasă lumina să ajungă la bază.

Aprilie: pornirea

Prima fertilizare se dă când iarba a pornit vizibil în creștere, nu după dată. Un îngrășământ de primăvară, cu azot, care o ajută să se îndesească.

Prima tundere se face sus. Regula care nu se schimbă tot anul: niciodată mai mult de o treime din înălțimea firului la o tundere. Ascute lama înainte: o lamă tocită rupe vârfurile, care se îngălbenesc și arată ca un gazon bolnav.

Petele goale se repară acum, cu același amestec de semințe. Iarba semănată în aprilie intră însă în vară cu rădăcini tinere, așa că va avea nevoie de udare atentă în iulie.

Scarificarea de primăvară se face doar dacă n-ai făcut-o toamna și pâsla e groasă, și numai când iarba crește activ, ca să se refacă repede.

Mai: buruienile

Buruienile cu frunză lată — păpădia, pătlagina — se tratează selectiv în mai, când cresc activ și absorb tratamentul. Pe un gazon nou, nu mai devreme de două luni de la montaj. Multe buruieni dispar oricum după câteva tunderi, pentru că nu suportă tăierea repetată.

Mușchiul: nu e problema, e semnul

Dacă ai mușchi în gazon, scoaterea lui e jumătate de soluție. Mușchiul crește unde iarba se descurcă greu: umbră multă, pământ compactat, apă care stă. Aerarea și, uneori, rărirea coroanei unui copac rezolvă cauza. Fără ele, mușchiul revine în anul următor. Dacă apa stă la suprafață după ploaie, citește întâi ce faci când apa băltește în curte.

Ordinea, pe scurt

  • Septembrie: aerare, scarificare unde e nevoie, supraînsămânțare, fertilizare de toamnă.
  • Octombrie–noiembrie: frunze strânse des, ultimele tunderi, golirea irigațiilor.
  • Martie: aștepți să se zvânte pământul, apoi greblezi.
  • Aprilie: fertilizare, prima tundere sus, petele goale.
  • Mai: buruienile.

Restul anului, lună cu lună, e în calendarul grădinii. Iar dacă preferi să le facă altcineva, la momentul lor, vezi întreținerea la program fix.